Pregătirea copilului pentru dentist! Joc de rol și puțină magie de la Zâna Măseluță

Prima vizită la medicul stomatolog cu copilul a fost surprinzător de ușoară.

Mi-am dorit ca prima vizită la pedodent să fie cu mult înainte să aibă Cornelush nevoie, însă s-a întâmplat să nu ajungem și să ne trezim că îi crește un dinte definitiv pe interiorul gingiei, fără ca măcar să se miște cel de lapte.

De ce mi-am dorit o vizită de rutină înainte de a avea o problemă de rezolvat?

Copilul poate să coopereze mult mai ușor, dacă deja cunoaște stomatologul, dacă îi oferă încredere că este acolo pentru a-l ajuta, astfel se simte mult mai în siguranță. Am reușit să facem asta, vă las mai jos scris cum s-a desfășurat prima vizită.

Cum am pregătit copilul înainte de prima vizită?

Un simplu joc de rol i-a oferit siguranță lui Cornelush Jr. că totul va fi bine. Cum? A înțeles înainte ce se poate întâmpla, ce ustensile vor fi introduse în gurița lui, cine este medicul și faptul că el (medicul) este acolo să-l ajute, să fie bine.

Am improvizat o trusă de ustensile: o linguriță a fost lupa pe care stomatologul o folosește pentru a-i vedea dințișorii bine pe interior și eventuale carii, punctulețe sau pete. O periuță de dinți a fost instrumentul cu care se face un „periaj” profesional, o periuță electrică a fost un instrument de curățat o carie, o gumă de mestecat a fost o „pastă” din care luam cu o scobitoare să-i pun o „plombă” (doar imaginar, nu-i puneam gumă acolo), o pastă de dinți a fost un „gel” din care luam cu un bețișor de urechi să-i pun pe gingie să-i amorțească să nu simtă disconfort sau durere. Așadar, doar „instrumente” improvizate pentru a-i explica ce s-ar putea întâmpla.

De ce copilul trebuie să știe adevărul și nu trebuie mințit cu privire la o posibilă durere?

Încrederea este ceva foarte important. Dacă îi spui copilului că n-o să-l doară, că n-o să simtă nimic și acest lucru nu se va întâmpla, își va pierde încrederea și, cel mai probabil, nu va mai dori să meargă la dentist, sau nu va mai coopera. Îi va fi frică. Eu am ales să aibă încredere în mine așa că, i-am spus, în timpul jocului de rol, faptul că, uneori, la dentist, este posibil să simțim un disconfort, să ne doară puțin, dar că există tot felul de instrumente care îl vor ajuta ca procesul să fie cât mai ușor, ca durerea să fie cât mai mică. L-am învățat ca, dacă simte un disconfort sau o mică durere (care, probabil, va trece repede) să strângă din pumni câteva secunde. I-am promis că, orice urmează să se întâmple va fi anunțat de către medic ca să știe la ce să se aștepte și să hotărască el când și să spună când este pregătit. I-am explicat că, uneori, suportăm mai bine un mic disconfort, decât să ajungem să simțim dureri de dințișori sau să avem probleme serioase care s-ar putea rezolva mai greu, dacă nu intervenim la timp. L-am asigurat că voi fi lângă el, că îl vom auzi dacă are nevoie de ceva, că medicul se va opri, dacă el va simți nevoia de o pauză. Toate acestea i-au fost explicate într-un dialog, adică el a pus întrebări, eu i-am răspuns sincer și cu empatie.

Cum a fost prima vizită la pedodent după jocul de rol?

Cornelush Jr. a fost foarte cooperant. Doamna doctor i-a permis să vadă cabinetul, i-a arătat instrumentele pe care le folosește de obicei, au stat de vorbă (am stabilit cu ea anterior că prima vizită va fi doar de cunoaștere și puțină acomodare). I-a privit dințișorii, l-a dat cu puțin gel și, foarte important, i-a explicat mereu înainte ce urmează să se întâmple (asta i-a oferit încredere). Cornelush Jr. a fost chiar încântat de vizita la medicul stomatolog.

Înainte de a doua vizită doar ne-am jucat, din nou, de-a dentistul. De data aceasta, i-a fost sigilată o măsea definitivă și a fost deranjat de faptul că, doamna asistentă i-a tot apăsat pe limbă ca să nu se atingă de substanța amară ce-i era pusă pe măsea. A fost susținut prin cuvinte de încurajare de către doamna doctor, care i-a explicat că ar fi mult mai neplăcut să simtă un gust foarte amar, decât să suporte o mică apăsare pe limbuță. Totul a durat foarte puțin și s-a terminat cu bine.

Cum am pregătit copilul pentru scoaterea unui dințișor de lapte?

Aici este o altă poveste frumoasă. Doamna doctor mi-a explicat că va simți ceva atunci când va extrage dințișorul și că este posibil ca, micuțul pacient să confunde acest disconfort cu o mică durere. Atunci…mi-a venit o idee. Era momentul să o implic pe Zâna Măseluță. Cu o seară înainte de „marele eveniment” (extragerea dintelui de lapte care nu voia să-i facă loc celui definitiv), am scris o scrisoare. Aceasta din urmă era din partea Zânei Măseluță care avea o propunere importantă pentru Cornelush Jr.

Scrisoarea a fost pusă lângă periuța de dinți a lui și a găsit-o de dimineață. A citit-o cu mult entuziasm și a prins un curaj fantastic.

Iată ce i-a scris Zâna Măseluță:

Dragă Corneluș,

Îți scriu eu, Zâna Măseluță.

Am observat, de ceva timp, că ești un copil curajos și isteț. De aceea, m-am hotărât să te întreb dacă dorești să faci parte din echipa mea de cercetare care se numește „Echipa Măseluță”. Această echipă are menirea de a descoperi cum putem să-i facem pe copii să înțeleagă cât de important este să aibă încredere că, ceea ce fac prietenii mei, stomatologii, este bine pentru sănătatea lor, chiar dacă, uneori, pot simți un disconfort sau o mică durere.

Dacă vrei să faci parte din echipa mea, iată prima ta misiune:

Scoate-ți primul dințișor de lapte și spune-mi, printr-o scrisoare (o poți ruga pe mama să te ajute), ce ai simțit!

Scrisoarea de la tine va fi așezată în sertarul uriaș de cercetări și va fi citită de toate mămicile care au copii cu nevoia de a merge la stomatolog. Dacă voi găsi scrisoarea, voi înțelege că ai acceptat să faci parte din echipa mea.

Lasă scrisoarea sub pernă alături de dințișorul scos!

Nu uita!

Să fii curajos nu înseamnă să nu-ți fie frică, ci să-ți învingi frica!

Semnat: Zâna Măseluță

Efectul magiei

Cunoașteți faptul că, de multe ori mă folosesc de povești și magie pentru a rezolva diferite situații. Este magic cât de frumos a funcționat și de această dată. Cornelush a plecat de la stomatolog mândru de comportamentul său și de faptul că a reușit, deși momentul în care i-a fost extras dințișorul nu a fost chiar plăcut, dar nici insuportabil.

Recompensă sau nu?

Nu aș fi de acord cu recompesele. Dar…depinde cum au fost toate situațiile interpretate. Cornelush i-a scris Zânei, i-a povestit ce a simțit atunci și după. A doua zi dimineață, la rândul lui a găsit o altă scrisorică în care Zâna îl felicita și îi explica faptul că, ceea ce el a făcut a fost foarte bine pentru sănătatea lui. În schimb, i-a oferit o legitimație de „cercetător măseluță” cu care merge, mândru, la dentist, de fiecare dată. Și pentru că, așa spune obiceiul, Zâna i-a lăsat sub pernă, lângă ultima ei scrisoare de până acum, 30 de lei, știind că strânge bănuți pentru a-și cumpăra un Lego. Cumva au venit și recompesele, însă el a înțeles că totul a fost pentru sănătatea lui, restul sunt doar parte dintr-un plan care l-a făcut să fie cooperant, curajos, încrezător și bucuros.

Noi suntem din Târgoviște și am ales Clinica ElidaDent. Până acum, am concluzionat că am făcut o alegere bună. De la prima vizită am rămas plăcut surprinsă de aparatura performantă, prietenoasă, mediul calm și răbdarea doamnei doctor, Alexandra Iliescu.

Vom continua să vă povestim experiența noastră atunci când vor apărea noutăți.

Sper că v-am inspirat și de această dată!

Spor la imaginație!