Idei de jocuri pentru plimbari si calatorii

Uneori, călătoriile, fie ele scurte sau foarte lungi, sunt destul de plictisitoare pentru copii. Statul pe un scaun poate să se lase cu „m-am plictisit”, „vreau telefonul”, „mai avem mult” (destul de sâcâitor) , dar și cu alte situații ceva mai neplăcute pentru toată lumea.

La fel se poate întâmpla și la plimbările pe jos, prin parc, pe stradă etc. sau așteptând să intrăm la medic, la frizer și nu numai.

Noi, în toate aceste situații, ne jucăm fără jucării, fără orice alt instrument.

Singurul lucru pe care îl avem în mașină permanent este o poveste audio personalizată cu numele copilului (pe memory stick). O găsiți mai jos pe pagină, dacă sunteți interesați să aveți momente de liniște și o atmosferă plăcută în mașină!Tot la finalul paginii, dând click pe povestea audio personalizată, veți putea afla și alte beneficii ale acestor tipuri povești și care sunt motivele pentru care vă propunem povești prietenoase, atractive și care dezvoltă imaginația copilului, ceea ce o poveste cu video, cum au la dispoziție pe internet, nu va oferi niciodată ascultătorului, din contră.

Iată care sunt jocurile noastre preferate:

- Cântă și schimbă vocea! Pornim radioul și, pe rând, cântăm orice melodie, indiferent dacă o cunoaștem sau nu. Ne schimbăm vocea, scoatem tot felul de sunete, ne prefacem că suntem staruri, imităm cântăreții preferați, inventăm versuri noi. Acest joc poate fi adaptat și pentru plimbările pe jos, alegând melodii pe care le cunoaștem și le reinterpretăm.

- Ce văd cu ochii mei mici? Acest joc a fost adus acasă de către Cornelush Jr. Ne duceam într-o zi în parc și m-a rugat să ne jucăm. Tot el m-a îndrumat, dându-mi exemple. Pe rând, ne uităm în jur, alegem un obiect, poate fi un gard, un semn de circulație, un acoperiș, o casă, orice obiect vedem și spunem culoarea după acest model: „Eu văd cu ochii mei mici ceva roșu”, cealaltă persoană se uită în jur și încearcă să ghicească obiectul: „Este acoperișul acela?” ”Nu”. „Este gardul casei de peste drum?”, „Ai ghiciiiit!”

- Ghicește animalul! Eu mă gândesc la un animal, apoi Cornelush începe și îmi pune întrebări. „Este un animal domestic?” „Nu”. „Este un animal sălbatic?” „Da”. „Are 4 picioare?” „Da.” „Rage?” „Nu”. „Are pete?” „Nu” „Are dungi?” „Da” ”Este zebra!” „Daaaaaaa!” Apoi ...el se gândește la un animal și eu îi pun întrebări, încercând să ghicesc.

- Primele 10 mașini. Fiecare își alege o culoare și numără mașinile care trec de culoarea respectivă. Când unul dintre noi ajunge la mașina cu numărul zece de culoarea aleasă de el, se oprește jocul și se reia, înainte alegându-și fiecare o altă culoare.

- Povestea călătoriei. Unul dintre noi începe o poveste cu o frază, apoi fiecare completează povestea cu câte o frază.

1. „A fost odată ca niciodată un maimuțică haioasă.”

2. „Maimuțica era de culoare neagră și adora bananele.”

3. „Într-o zi căuta un bananier în jurul casei când....”

4. „A întâlnit o altă maimuță mai mare și a întrebat-o”

Și...continuăm așa până când ne plictisim. De obicei, ne distrăm de minune, încercând să aducem mult umor în poveștile inventate.

- Numere și culori. Joc de atenție și memorie. Spunem, tot pe rând, un număr și o culoare, spunând totul de la început de fiecare dată când ne vine rândul. Vă exemplific direct pentru a înțelege mai bine:

1-galben

1-galben, 2-roșu

1-galben, 2-roșu, 3-verde

1-galben, 2-roșu, 3-verde, 4-negru

1-galben, 2-roșu, 3-verde, 4-negru, 5-mov

Și tot așa până începem să ne încurcăm și chiar ne distrăm. La început, Cornelush jr. uita foarte repede, ulterior a început să se concentreze tot mai mult.

Pentru copii mai mici:

Când ne jucăm toate jocurile de mai sus, Antonia este atentă, încearcă să ne imite, atât cât rezistă ea până la plictiseală

Avem jocuri și pentru ea.

- Cum fac animalele? O întrebăm: „Cum face vaca?” și răspundem „MUUU”. „Cum face cățelul?” „Ham, ham”. Uneori doar ne ascultă și se amuză, acum că a mai crescut, parcă încearcă și ea să ne imite.

- Cântece pe voci! Alegem un cântecel pentru copii și îl cântăm ba cu o voce înaltă, ba cu una joasă, ba mai tare, ba în șoaptă și tot așa. Ea încearcă să ne imite, dansează, ne cere să repetăm și dacă ar fi după ea am repeta la nesfârșit

Toate aceste jocuri ne fac plimbările și călătoriile plăcute, drumurile lungi, mai ușoare, ne bine dispun și, uneori, nici nu știm cum de am ajuns atât de repede.

Sper că v-am inspirat și de data aceasta!

Sport la imaginație!

De ce mai aveți nevoie într-o călătorie?