Când copilul desenează învață mai mult decât crezi

Când un copil de 3, 4, 5 sau 6 ani ia o foaie și începe să deseneze, noi, adulții, vedem adesea o casă, un soare, câțiva oameni, poate niște copaci și multe culori. Dar copilul face, de fapt, mult mai mult decât atât.

În timp ce desenează, învață să observe, să compare, să organizeze spațiul și să reprezinte ceea ce vede sau își imaginează.

Iar aceste lucruri au legătură cu matematica.

Matematica timpurie nu înseamnă doar să știe copilul să numere până la 10 sau să recunoască cifrele. Ea include și forme, dimensiuni, poziții, relații spațiale, tipare, comparații și capacitatea de a înțelege cum se așază lucrurile unele față de altele. Exact aceste componente sunt considerate importante în dezvoltarea matematică timpurie.

Ce învață un copil atunci când desenează?

Când spune:

„Soarele este sus.”
începe să înțeleagă relații spațiale.

Când desenează o casă și pune ușa în mijloc, ferestrele de o parte și de alta și acoperișul deasupra, lucrează cu poziții, forme și relații între părți și întreg.

Când face trei flori, apoi încă trei, apare ideea de cantitate și grupare.

Când alternează roșu-albastru-roșu-albastru sau face o serie de linii și cercuri, exersează tipare și regularități.

Când încearcă să facă un obiect „mai mare”, „mai mic”, „mai lung” sau „mai aproape”, apar comparația și măsurarea.

Iar când încearcă să reproducă un desen sau să construiască o imagine din forme, lucrează cu organizarea spațiului și reprezentarea vizuală.

Cercetările asupra copiilor preșcolari arată că abilitățile spațiale sunt importante pentru dezvoltarea matematică, iar alte cercetări au găsit că abilitățile spațiale la 5–6 ani sunt asociate cu performanțe matematice ulterioare.

De aceea, nu ne grăbim să corectăm desenul.

„Soarele trebuie să fie galben.”

„Casa nu arată așa.”

„Copacului îi lipsește ceva.”

„Ai colorat în afara conturului.”

Pentru copil, desenul nu este un test de realism. Este un mod de a gândi și de a reprezenta lumea.

Cercetările asupra dezvoltării desenului la copiii de 3–5 ani arată că acesta implică progresiv abilități vizuo-spațiale, perceptive, de reprezentare și control grafo-motor. De aceea, uneori, cea mai bună intervenție a adultului este foarte simplă: „Povestește-mi despre desenul tău.”

Nu trebuie să-i arătăm cum să deseneze „corect”. Putem să-l ajutăm să observe, să explice, să compare și să pună în cuvinte ceea ce a creat.

Iar aici apare și ceva foarte frumos.

Desenele copiilor se schimbă.

Mâna devine mai sigură. Formele se transformă. Apar mai multe detalii. Oamenii încep să aibă proporții diferite. Casele se schimbă. Literele devin mai clare. Un desen făcut la 4 ani nu va mai putea fi refăcut exact la 8 ani. Pentru că acel copil de 4 ani există o singură dată. Poate tocmai de aceea merită să păstrăm unele dintre aceste desene.

Nu doar într-un dosar.
Nu doar într-un sertar.
Ci, uneori, într-o formă pe care o putem vedea și peste ani.

Un desen poate ajunge pe o cană, într-o ramă, într-un album sau chiar pe un tricou. Iar un tricou personalizat cu desenul copilului nu mai este doar un obiect.

Este o mică bucată din copilărie, transformată într-o amintire pe care mama o poate purta.

Și poate că, peste mulți ani, când desenul va părea atât de mic în comparație cu omul care a crescut, tocmai el va spune cel mai bine:

„Așa vedea lumea copilul meu atunci.”

Și dacă nu este pentru mamă?

Ideea poate merge la fel de frumos și pentru o bunică. Poate fi desenul făcut de nepotul ei, transformat într-un cadou pe care să-l poarte cu bucurie.

Iar pentru o învățătoare sau o educatoare?

Da, cred că poate fi foarte frumos și aici. Imaginează-ți un tricou creat pornind de la desenul unui copil din clasă sau, și mai special, de la desenele mai multor copii. Nu doar un obiect personalizat, ci o amintire dintr-un an petrecut împreună, dintr-o clasă, dintr-o perioadă care nu se mai întoarce.

Pentru că, uneori, cele mai frumoase cadouri nu sunt cele mai sofisticate.

Sunt cele în care recunoști un om drag.

O linie desenată de o mână mică.
Un nume scris stângaci.
O inimioară.
O familie.
Un „te iubesc”.

Sunt Andreea Cornea, autor de povești și creator de jocuri la pickme.ro și te provoc astăzi să te așezi la masă împreună cu micuțul sau micuța ta, luați niște creioane colorate în mână și desenați împreună un desen trăsnit, tot ce mai haios, caraghios, pe dos, imposibil...apoi semnați-l : Mama și numele puiului. 

Apoi...trimite tu poza cu acest desen în locul în care se poate alege tricoul personalizat cu desenul copilului...mai exact aici. Și dăruieșteți un cadou pe care-l poți purta cu mândrie: Îți va aduce mereu zâmbetul pe buze amintindu-ți de momentele petrecute împreună realizând acest desen.

SAU

Pune-l într-o ramă foto și seara, înainte de culcare, inventați o poveste, privindu-l...în fiecare seară altă poveste.

Dacă îți place ce iese, trimite-ne o poveste inventată de voi la adresa de e-mail [email protected] (poate fi audio, făcută chiar pe moment, mi-ar face o mare plăcere să vă ascult...sau poză cu povestea inventată de voi, dar scrisă de tine sau cu ajutorul tău) și o poză cu desenul făcut de voi care este inspirația poveștii. 

Iar noi VĂ PREMIEM CU O SURPRIZĂ! Vă trimitem un cadou surpriză de care să vă bucurați tot împreună pe același e-mail de unde primim ideile voastre grozave. 

La ce m-am gândit când am scris această provocare: la faptul că „Fiecare minut petrecut alături de copil este o COMOARĂ!”